sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Patetic ...


In casa este frig , poate mai frig ca afara daca asta este posibil , iar normal ar fi sa aprind focul in soba si  sa ma imbrac gros , poate cu unul dintre puloverele acelea mari si pufoase .Dar eu nu sunt normala, niciodata nu am fost si nici nu vreau sa fiu . Stau in mijlocul  casei , pe jos cu laptopul in brate si ma intreb daca totul mai are vreun rost ...
In ultima vreme nimic nu m-a facut sa zambesc cu adevarat , nici ochii dulci ai fratelui meu mai mic , nici zambetul pasional al prietenului meu ..Nimic .Iar de cand un suflet care nici nu trecuse de 2 ani din viata a murit , parca golul din sufletul meu s-a adancit . Nu eram chiar atat de apropiata cu el sau cu familia lui , eram doar vecini , dar asta nu m-a oprit sa nu plang aproape o noapte intreaga pentru el .
Ma simt vinovata , chiar daca niciodata nu m-am apropiat mai mult de 2 pasi de el ..Poate daca nu l-as fi vazut nu m-as simti astfel , dar cum sa nu privesti spre acel trup micut , plapand de copil blond , cu ochii curiosi cautandu-si mama cu privirea ..?
La pomana m-am simtit straina de tot ce se intampla in jurul meu , ca un criminal care isi priveste opera , dar nu cu mandrie de ce a facut ...Ciudata comparatie nu ? Dar chiar nu stiu cum sa o  spun mai bine. 
A trebuit sa mananc tot ce mi s-a dat , fara sa refuz, iar asta mi-a agravat starea .Ma simteam privita , judecata, ca un obiect de muzeu ..facut de o mana stangace ..

Dar sar de la un subiect la altul fara vreo logica ..Simt ca nu-mi pot aranja gandurile , deci nici cuvintele cu care sa le exprim ...

Dupa pomana am ajuns acasa si din cauza ca imi era rau am vomitat tot ce mancasem . Intr-un fel imi doream asta , dar stiam ca e ca si cum as profana amintirea acelui copil . Ma simt confuza cand scriu aceste randuri .. Vreau sa spun tot ce simt si ce am simtit , sa scot din mine toate aceste ganduri care ma bantuie si totusi ma opresc la fiecare propozitie si ma intreb daca e in regula sa continui ..
Ma simt dezorientata , de parca m-as rataci sau as merge in cerc in desertul mintii mele. Suna bolnav...


Inainte de acest eveniment , a fost ziua onomastica a fratelui meu si chiar daca nu am fost prezenti decat eu , el si mama , la fel m-am simtit si atunci :ca o straina .Nu puteam rupe aceea bariera care ma despartea de fericirea momentului ..Stateam si afiseam un zambet prostesc , fals , numai ca sa le fac pe plac ...
Si atunci am mancat tot ce mi s-a dat , aproape mecanic fara sa refuz nimic ..
Acum stau si ma gandesc daca nu cumva sunt facuta din altceva decat ceilalti sau daca nu cumva mie imi lipseste ceva .Ce patetic suna , mai ales cand o citesc cu voce tare ,de parca as vrea sa ma plang cuiva imaginar , care nu exista ..

Am citit postarile mele anterioare si m-am mirat cu cata falsitate am putut scrie . Pana acum totul a fost inchis in mine , dar acum simt ca este momentul sa dau totul afara . Prea multe s-au adunat in mine si simt ca daca voi continua tot asa am sa explodez .. 
Sunt o lasa ca nu pot merge si sa spun cuiva tot ce simt, imi este frica sa nu ma judece ..Patetic , patetic , patetic ...

Mda .. am citit de cateva ori ce am scris si nu cred ca cineva o sa inteleaga ce am scris deoarece nu am nicio ordine , nicio logica .Eu inteleg si cred ca asta conteaza . Acum o sa va intrebati ce legatura are cu Ana, ei bine pentru mine are. M-am ingrasat , nu mult dar m-am ingrasat . Stateam aseara si ma gandeam cat de bine ar fi sa nu mai mananc urmatoarele zile , insa de fiecare data exista ceva ce ma impiedica ...Dar trebuie sa o fac , sa ma abtin sa ma zbat pentru ceea ce imi doresc !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu